Angels never fade away...

In cimitir era asa de liniste, o liniste apasatoare ce imi inunda timpanele. M-am asezat pe vine in fata mormantului fratelui meu mai mic. Ma gandeam la clipele petrecute impreuna cand eram mai mici, si...desigur, la cuvintele ce nu i le-am spus niciodata. Ma tot intrebam de ce a trebuit sa moara tocmai el si nu eu. Imi venea sa imi dau pumni in cap, era numai vina mea ca murise, fusesem de fata si nu facusem absolut nimic ca sa il ajut. As fi dat orice sa fi putut da timpul inapoi, dar din pacate nu puteam schimba trecutul.

Linistea asta era atat de ... nelinistitoare , pe o banca statea cu o haina neagra pe el , Andy , tragea fumul cancerigen al unei tigari , simti cum din cand in cand tusea puternic , caci nu mai fumase de mai bine de doi ani , 'dieta' far a tigari a lui se dusese dracu . Era prea nervos , se simtea tradat .
-Curva dracu ! striga plin de draci .

M-am uitat in spate deoarece auzisem pe cineva ca strigase. Sincer, nu prea imi pasa asa de mult. Eram prea trist, prea nervos. Defapt nici eu nu stiam cum ma simteam atunci. Tot ce stiam era ca vroiam sa fiu singur, imi umblau prin minte niste ganduri sinucigase. Desi stiam ca nu era bine....

Se ridica de pe banca , arunca tigarea intr`o balta apropiata , apoi isi 'infipse' mainile in buzunarele hainii , si se indrepta spre iesire , privi intr`o parte zarind o silueta , dadu' usor din umeri si se apropie de ea .
-Imi pare rau ... murmura pe un ton cald , chiar daca nu stia despre cine era vorba .

Mi-am intors privirea spre cel care se afla in spatele meu. Era Andy.
-Buna. am spus intorcandu-mi privirea din nou spre mormant.

Se lasa pe vine incat sa fie la nivelul lui .
-Cine este ? zise el privind spre mormant .

-Fratele meu mai mic. am murmurat incet uitandu-ma in gol; simteam ca nu avea niciun rost sa mai traiesc, simteam ca degeaba faceam umbra Pamantului; mi-am sters lacrima ce statea sa cada apoi mi-am intors privirea la Andy.